PÉRPER, perperi, s. m. Monedă bizantină de aur, care a circulat (bătută cu stemă proprie) și în țările române, în sec. XIV-XV. – Din ngr. ipérpiron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pérper, pérperi, s.m. (înv.) 1. bănuț, monedă bizantină de aur, care a circulat și-n țările române. 2. numele unui impozit pe vii și pe vin care se plătea în perperi; perperit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pérper (pérperi), s. m. – 1. Monedă bizantină, valorînd 18 aspri în sec. XV. – 2. Contribuție suplimentară la așa numitul gărdurărit, reprezentînd 12 bani pentru butea de vin. – Var. (2) părpăr. Mgr. ύπέρπυρον, prin intermediul sb. perper, cf. sp. parpalla, parpallota (Corominas, III, 670).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pérper s. m., (monede) pl. pérperi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÉRPER ~i m. Monedă de aur bizantină care a circulat (cu stemă proprie) în sec. XIV-XV și în țările române. /<ngr. ipérpyron
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink