PERPETRÁȚIE s.f. Comitere cu premeditare, săvârșire (a unui delict); perpetrare. [Gen. -iei. / < fr. perpétration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERPETRÁȚIE s. f. perpetrare. (< fr. perpétration, lat. perpetratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
perpetráție s. f., art. perpetráția, g.-d. art. perpetráției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink