PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare. ◊ Mania persecuției = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERSECÚȚIE s.f. Urmărire a cuiva pentru a-i face un rău pe nedrept; prigoană, persecutare. ◊ Mania persecuției = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. [Var. persecuțiune s.f. / cf. fr. persécution, lat. persecutio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERSECÚȚIE s. f. persecutare. ♦ mania ~i = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. (< fr. persécution, lat. persecutio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERSECUȚIE s. 1. v. persecutare. 2. v. prigoană. 3. v. oprimare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
persecúție s. f. (sil. -ți-e), art. persecúția (sil. -ți-a), g.-d. art. persecúției; pl. persecúții, art. persecúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERSECÚȚIE ~i f. v. A PERSECUTA. ◊ Mania ~ei anomalie psihică a unor persoane obsedate de ideea fixă că sunt mereu persecutate. [G.-D. persecuției] /<fr. persécution, lat. persecutio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink