Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare. 2. A continua să existe, să fie, să se mențină; a se menține, a dura, a dăinui. – Din fr. persister.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERSISTÁ vb. I. intr. A rămâne în aceeași stare de mișcare sau de repaus. ♦ A rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. [P.i. persíst. / < fr. persister, it., lat. persistere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERSISTÁ vb. intr. a se menține în aceeași stare; a dura, a dăinui. ◊ a rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. (< fr. persister, lat. persistere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERSISTÁ vb. 1. v. stărui. 2. v. încăpățâna. 3. a continua, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. v. dăinui. 5. v. dăinui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
persistá vb., ind. prez. 1 sg. persíst, 3 sg. și pl. persístă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PERSISTÁ persíst intranz. 1) A manifesta statornicie (în acțiuni, atitudini, concepții, sentimente etc.); a sta cu fermitate pe aceleași poziții; a stărui; a persevera; a insista. 2) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a dura. Mirosul mai persistă. /<fr. persister, lat. persistere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink