PERSISTÉNȚĂ, persistențe, s. f. Acțiunea sau faptul de a persista; caracterul a ceea ce este persistent; însușirea de a fi persistent. ◊ Persistența imaginilor = fenomen (pe care se bazează cinematografia) care constă în menținerea senzației vizuale pe retină un anumit timp după dispariția obiectului văzut. – Din fr. persistance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERSISTÉNȚĂ f. Caracter persistent. /<fr. persistance, germ. Persistenz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERSISTÉNȚĂ s.f. Acțiunea sau faptul de a persista; stăruință, insistență. ♦ Persistența imaginilor = menținere a unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. [Cf. fr. persistance, it. persistenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERSISTÉNȚĂ s. f. faptul de a persista; stăruință, insistență. ◊ persistența imaginilor = menținerea unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. (după fr. persistance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERSISTÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. v. tenacitate. 3. durabilitate, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.) 4. v. dăinuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
persisténță s. f., g.-d. art. persisténței; pl. persisténțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink