PERSONIFICÁȚIE, personificații, s. f. (Înv.) Personificare. – Din fr. personnification.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERSONIFICÁȚIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Formă de halucinație constând în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, intuită în cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERSONIFICÁȚIE s. f. personificare. ◊ formă de halucinație în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir. (< fr. personnification)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERSONIFICÁȚIE s. v. incarnare, întruchi-pare, întrupare, personificare, repre-zentare, simbolizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
personificáție s. f. (sil. -ți-e), art. personificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. personificáției; pl. personificáții, art. personificáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink