PERSUASIÚNE s. f. (Livr.) Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-si-u-] – Din fr. persuasion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERSUASIÚNE s.f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să facă un lucru. ♦ Convingere, credință neclintită. [Cf. fr. persuasion, lat. persuasio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERSUASIÚNE s. f. darul, puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. (< fr. persuasion, lat. persuasio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERSUASIÚNE s. v. convingere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
persuasiúne s. f. (sil. -su-a-si-u-), g.-d. art. persuasiúnii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERSUASIÚNE ~i f. Caracter persuasiv. [Sil. -su-a-si-u-] /<fr. persuasion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink