PERTINÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din fr. pertinence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERTINÉNȚĂ f. Caracter pertinent. /<fr. pertinence, lat. pertinentae
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERTINÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este pertinent. [< fr. pertinence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERTINÉNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este pertinent. (< fr. pertinence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pertinénță s. f., g.-d. art. pertinénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink