PERTURBATÍV, -Ă, perturbativi, -e, adj. (Rar) Perturbator. – Din lat. perturbativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERTURBATÍV, -Ă adj. Perturbator. [Cf. it. perturbativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERTURBATÍV, -Ă adj. perturbator. (< lat. perturbativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERTURBATÍV adj. v. perturbator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perturbatív adj. m., pl. perturbatívi; f. sg. perturbatívă, pl. perturbatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink