PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [Var.: (înv.) perturbațiúne s. f.] – Din fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERTURBÁȚIE s.f. Perturbare. ♦ Perturbații atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a timpului. [Gen. -iei, var. perturbațiune s.f. / cf. fr. perturbation, lat. perturbatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERTURBÁȚIE s. f. perturbare. ♦ ĩi atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a vremii. (< fr. perturbation, lat. perturbatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERTURBÁȚIE s. 1. v. perturbare. 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.) 3. (FIZ.) perturbații electromagnetice (pl.) = paraziți (pl.). (~ la un aparat de radio.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perturbáție s. f. (sil. -ți-e), art. perturbáția (sil. -ți-a), g.-d. art. perturbáției; pl. perturbáții, art. perturbáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERTURBÁȚIE ~i f. 1) v. A PERTURBA. 2) Lipsă de regularitate în funcționarea unui sistem sau a unui fenomen. 3) Modificare în rău în viața unui individ sau a unei colectivități. ◊ ~i atmosferice totalitate a fenomenelor electromagnetice din atmosferă care preced schimbarea în rău a vremii. /<fr. perturbation, lat. perturbatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink