PESIMÍST, -Ă, pesimiști, -ste s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filozofic. 2. Adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ. Pessimist.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PESIMÍST, -Ă adj. 1. Referitor la pesimismul filozofic. 2. Care manifestă pesimism, predispus la pesimism. ♦ Care denotă, trădează pesimism. // s.m. și f. Adept al pesimismului. [Cf. fr. pessimiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PESIMÍST, -Ă I. adj. predispus la pesimism. II. adj., s. m. f. (adept) al pesimismului. (< fr. pessimiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Pesimist ≠ optimist
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
pesimíst s. m., adj. m., pl. pesimíști; f. sg. pesimístă, pl. pesimíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PESIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de pesimism; propriu pesimismului. Atitudine ~stă. 2) (despre persoane) Care manifestă pesimism; predispus la pesimism. /<fr. pessimiste, germ. Pessimist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PESIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană predispusă la pesimism. 2) Adept al pesimismului filozofic. /<fr. pessimiste, germ. Pessimist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink