PESTILÉNT, -Ă, pestilenți, -te, adj. (Rar) Care ține de pestă, privitor la pestă; provocat de pestă; care are caracteristicile pestei; p. ext. contagios, pestilențial (1). – Din fr. pestilent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PESTILÉNT, -Ă adj. 1. Referitor la pestă; provocat de pestă; pestilențial. 2. Infectat de pestă. ♦ (Fig.) Corupător. [< fr. pestilent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PESTILÉNT, -Ă adj. 1. pestilențial (2). 2. (fig.) corupător. (< fr. pestilent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PESTILÉNT adj. v. contagios, infecțios, mo-lipsitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pestilént adj. m., pl. pestilénți; f. sg. pestiléntă, pl. pestilénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PESTILÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de pestă; propriu pestei. 2) Care suferă de pestă; ciumat. /<fr. pestilent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pestilénț s.m. (înv.) plantă erbacee, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule; cucuruz.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink