Dex pestrița

PESTRIȚÁ, pestrițez, vb. I. Tranz. fact. (Rar) A împestrița. – Din pestriț.

PESTRIȚÁ vb. v. împestrița, păta, smălța.

pestrițá vb., ind. prez. 1 sg. pestrițéz, 3 sg. și pl. pestrițeáză

PESTRÍȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestrițat. ◊ Fontă pestriță = amestec de fontă cenușie cu fontă albă. ♦ (Pop.) Dungat, vărgat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (și adesea eterogen); pestrițat. Lume pestriță. 3. Fig. (Pop. și fam.) Prefăcut, ipocrit, viclean, fals; răutăcios. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A fi pestriț la mațe (sau cu mațe pestrițe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit – Din sl. pĩstrĩ.

PESTRÍȚ ~ă (~i, ~e) 1) Care are pete mici de diferite culori. 2) Care constă din elemente de natură sau de origine diferită; amestecat; eterogen. 3) pop. fam. Care nu este sincer; prefăcut; fățarnic; ipocrit. ◊ A fi cu mațele ~e (sau ~ la mațe) a) a fi rău la inimă; lipsit de milă; hain; b) a fi foarte zgârcit. /<sl. pistri

CRIN PESTRÍȚ s. v. crin de pădure.

PESTRÍȚ adj. 1. v. bălțat. 2. griv, (rar) grivei. (Câine ~.) 3. v. porumbac. 4. (rar) pestrițat, pistruiat, (înv. și reg.) pestrițiu, pistrui, (reg.) mistreț, mistricioi, pestric, picur, picurit, picuriu, pistricios, puchițel, (prin Ban.) barz. (Obiect ~; culori ~.) 5. v. amestecat. 6. v. divers.

PESTRÍȚ adj. v. bălțat, dungat, duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, tărcat, vărgat, viclean.

pestríț (pestríță), adj. – Pătat, bălțat, pistruiat. Sl. pĭstrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77), cf. păstrăv, pistrui. – Der. pestricat, adj. (pestriț); pestriciune (var. pestriție), s. f. (înv., amestec de diferite culori); (îm)pestrița, vb. (a face pestriț; a amesteca, a face variat); (îm)pestrițătură, s. f. (bălțătură).

máțe-pestríțe s. m. invar.

pestríț adj. m., pl. pestríți; f. sg. pestríță, pl. pestríțe