PESTRIȚĂTÚRĂ, pestrițături, s. f. (Rar) Amestec, îmbinare de elemente eterogene, de culori nepotrivite. – Pestriț + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PESTRIȚĂTÚRĂ s. v. bălțătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PESTRIȚĂTÚRĂ s. v. lentigo, pistrui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pestrițătúră s. f., g.-d. art. pestrițătúrii; pl. pestrițătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink