PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. pétitionnaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PETIȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care adresează o petiție; petent. (< fr. pétitionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PETIȚIONÁR s. (livr.) petent, (înv. și pop.) jălbaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
petiționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. petiționári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PETIȚIONÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care solicită ceva printr-o petiție. [Si. -ți-o-] /<fr. pétitionnaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink