PETRECÁNIE, (2, 3) petrecanii, s. f. 1. (Înv.) Moarte. (Astăzi fam.; în loc. vb.) A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). A i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a (-și) căuta moartea (cu lumânarea). A-și face de petrecanie = a se sinucide. 2. (Înv. și reg.) Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) Petrecere (3), chef. – Petrece + suf. -anie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PETRECÁNIE s. v. benchetuială, chef, dece-dare, deces, dispariție, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmor-mântare, moarte, ospăț, petrecere, pieire, praznic, prăpădire, prăznuire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, zile.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
petrecánie s. f. (sil. -tre-, -ni-e), art. petrecánia (sil. -ni-a), g.-d. art. petrecániei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecánii, art. petrecániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PETRECÁNIE ~i f. înv. 1) Conducere a unui mort la groapă; înmormântare. 2) Stingere din viață; moarte. ◊ A-i face cuiva de ~ a) a omorî pe cineva; b) a bate tare pe cineva. 3) reg. fam. Petrecere mare și veselă; chef. [G.-D. petrecaniei] /petrecere + suf. ~anie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink