PEȘCHEGÍU, peșchegii, s. m. Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care așteaptă să primească peșcheșuri (1), care este obișnuită să primească peșcheșuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peșkeșči.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
peșchegíu s. m., art. peșchegíul; pl. peșchegíi, art. peșchegíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEȘCHEGÍU ~i m. 1) ist. Slujbaș turc care avea în sarcina sa păstrarea peșcheșului. 2) depr. rar Persoană care manifestă un deosebit interes față de peșcheșuri. /<turc. peșkeșți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink