PEȘCHÍR, peșchire, s. n. (Înv. și reg.) 1. Prosop, ștergar; șervet. 2. Față de masă. – Din tc. peșkir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEȘCHÍR s. v. față de masă, prosop, șervet, ștergar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
peșchír, peșchíre, s.n. (înv. și reg.) 1. prosop, ștergar; șervet. 2. față de masă. 3. maramă. 4. batistă dată la rudele miresei colăcerilor. 5. năframă. 6. bancnotă de 100 de lei. 7. (art.) numele unui dans popular ce se juca la nuntă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
peșchír (peșchíre), s. n. – 1. Ștergar, șervet. – 2. (Olt.) Maramă. – 3. (Arg., înv.) Bancnotă de o sută de lei. – Mr. pischire. Tc. peșkir ‹ per. pῑšgῑr (Roesler 601; Șeineanu, II, 293; Lokotsch 1660; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεσϰίρι, alb., bg., sb. peškir. – Der. peșchirgiu (var. peșchergiu), s. m. (slujbaș la palat care prezenta domnului șervetul), din tc. peșkirci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
peșchír s. n., pl. peșchíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink