PÉȘTE, pești, s. m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ◊ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ◊ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi desperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ◊ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-ferăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-lup = avat; pește-păun = pește mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); pește-porcesc = porcușor; pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ◊ Zodia peștelui sau (eliptic) peștii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ P******t, codoș. – Lat. piscis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÉȘTE s. pește-auriu (Eupomotis gibbosus) = pește-curcubeu, pește-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soare; pește-curcubeu v. pește-auriu; peștele-spadă (Xiphias gladius) = (reg.) pește-cu-suliță; pește-soare v. pește-auriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÉȘTE s. v. codoș, mijlocitor, ofidian, p******t, șarpe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
péște (péști), s. m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de pește (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoș, p******t. – Mr. peaște, pescu, megl. pęști, istr. peșt. Lat. piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. și alb. cît și der. indică prezența unui sing. *pescu, a cărui absență ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existență teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s. m. (peștele mascul); peștoaică, s. f. (femela peștelui; șmecheră, întreținută); peștișoară, s. f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în pește), care ar putea reprezenta direct și lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde pește); pescuit, s. n. (acțiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuiește); pescuț, s. m. (peștișor); pescuină, s. f. (Bucov., iaz, heleșteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formație cultă, din lat. piscina încrucișat cu a pescui). – Cf. pescar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
péște s. m., pl. pești
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÉȘTE ~i m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung și acoperit cu solzi, cu aripioare pentru înot, având respișrație, în majoritatea cazurilor, branhială. ~ viu. ~ congelat. ◊ Cât ai zice ~ într-o clipă; dintr-o dată. Asta-i altă mâncare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate și fără succes pentru a ieși dintr-o situație grea. A tăcea ca ~ele a nu rosti nici un cuvânt. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelație din emisfera boreală. ◊ Zodia ~elui unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. II. (în îmbinări, indicând diferite specii): ~-vivipar pește care naște pui vii. ~-veninos pește înzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburător pește marin care poate sări din apă și zbura pe o traiectorie mică. ~-cu-spadă pește marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, având falca de sus prelungită și ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. ~-ciocan pește marin cu cap în formă de ciocan. ~-ferăstrău pește marin cu gura în formă de lamă de ferăstrău, dințată pe două laturi. ~-de-piatră pește dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în ape adânci și cu fund pietros; pietrar. ~-lup pește dulcicol răpitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc pește dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăți, pătat pe laturi; porcușor. ~-păun pește marin de talie mică, albăstrui-verzui, cu nuanțe aurii pe spate și argintiu pe abdomen și flancuri. ~-țigănesc a) orice pește mărunt; b) pește dulcicol de talie medie, cu cap mic și corp lat, având formă romboidală; caracudă; c) pește dulcicol de talie mică, cu corp fusiform, verde-gălbui cu pete negre, având spini dorsali și plăci osoase laterale. /<lat. piscis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPĂRATUL-PÉȘTILOR s. v. regină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LIMBA-PÉȘTELUI s. v. sică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-CRĂIÉSC s. v. boiștean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-CU-GHÍMPI s. v. ghidrin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-CU-SÚLIȚĂ s. v. peștele-spadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-CU-ȘAPTE-NÚME s. v. avat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-CU-ȚÉPI s. v. ghidrin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-DE-BĂTÁIE s. v. boiștean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-DE-PIÁTRĂ s. v. fusar mare, pietrar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-JIDOVÉSC s. v. șoarece-de-mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-LÚP s. v. avat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTE-ȚIGĂNÉSC s. v. avat, ghidrin, pălămidă-de-baltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTELE-DOÁMNEI s. v. boiștean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTELE-D******I s. v. pălămidă-de-baltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEȘTELE-ȚIGÁNULUI s. v. fusar mare, pietrar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
REGELE-PÉȘTILOR s. v. regină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
límba-péștelui (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péște-auríu s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péște-ciocán s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péște-cu-spádă s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péște-de-máre (calcan) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péște-ferăstrău s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
péștele-lui-Sólomon s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
regína-péștilor/péștelui (zool.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEȘTE-DE-MAI v. scrumbie.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink