PIANOFÓRTE, pianoforte, s. n. (Rar) Pian (1). – Din it. pianoforte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIANOFÓRTE s.n. Pian. [< it. pianoforte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIANOFÓRTE s. v. pian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pianofórte s. n. (sil. pia-), pl. pianofórte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink