píchire v. píchere
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
pichíre (píchiri), s. f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriț”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puțin probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
píchere / píchire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pícherii / píchirii; pl. pícheri / píchiri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink