Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
picnít, picnítă, adj. (reg.; despre haine, materiale textile etc.) tocit, ros; rupt, găurit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PICNÍ, picnesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. ♦ Fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PICNÍ vb. v. ajunge, atinge, izbi, lovi, nimeri, ochi, pocni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
picní, picnésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a lovi, a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. 2. (despre boli, dureri, necazuri) a veni, a lovi, a doborî (pe neașteptate). 3. (înv.) a ochi, a ținti, a viza. 4. (reg.; despre dinți) a apărea, a ieși. 5. (reg.) a (se) toci, a (se) roade; a (se) rupe, a (se) găuri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
picní (picnésc, picnít), vb. – 1. (Înv.) A fixa, a determina. – 2. A ajunge, a atinge, a ținti. Slov. pikniti „a înțepa”, sb. piknuti „a puncta”, din sl. pikŭ „vîrf” (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
picní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picnésc, imperf. 3 sg. picneá; conj. prez. 3 sg. și pl. picneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink