Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PICOTÍ, picotesc, vb. IV. Intranz. A ațipi (cu intermitențe) șezând sau stând în picioare; a dormita, a moțăi. [Var.: picotá vb. I.] – Pica1 + suf. -oti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PICOTÍ vb. v. ațipi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
picotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picotésc, imperf. 3 sg. picoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. picoteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PICÓT, picoți, s. m. 1. (Min.) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt, folosită la săparea galeriilor. 2. (În forma picou, n.) Bordură de dantelă cu colțuri. ♦ Bulină (3). – Din fr. picot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PICOTÍ ~ésc intranz. A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a piroti. /a pica + suf. ~oti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PICÓT s.m. (Mine) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt sub formă conică, servind la săparea galeriilor. [< fr. picot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PICÓT s. m. (mine) bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt, la săparea galeriilor. (< fr. picot)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
picót s. m., pl. picóți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink