PIÉLIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; (p. spec.) pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIÉLIȚĂ s. 1. v. membrană. 2. v. mucoasă. 3. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 4. v. epicarp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piéliță s. f., g.-d. art. piéliței; pl. piélițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIÉLIȚĂ ~e f. (diminutiv de la piele) 1) Piele subțire și fină (în special a feței). 2) Strat îngust și cornos de pe marginea de jos a unghiei. 3) Membrană subțire care îmbracă, leagă sau separă anumite părți ale organismului (vegetal sau animal). A curăța piersica de ~. 4) Cojiță fină care apare pe suprafața lichidelor. ~a de la lapte. [G.-D. pieliței] /piele + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink