PIERITÓR, -OÁRE, pieritori, -oare, adj. 1. Supus morții, pieirii; muritor. ◊ Expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. 2. Care dispare sau se risipește, care nu durează; trecător, efemer. [Var.: (înv. și reg.) pieitór, -oáre adj.] – Pieri + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIERITÓR adj. 1. v. muritor. 2. v. trecător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Pieritor ≠ etern
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
pieritór adj. m., pl. pieritóri; f. sg. și pl. pieritoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care piere; care este supus pieirii; muritor. Civilizație ~oare. 2) fig. Care trece repede; care durează puțin timp; muritor; trecător. Slavă ~oare. /a pieri + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink