PIETÍSM s. n. Doctrină ascetică a unei secte protestante, care promovează respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea și misticismul extrem; p. ext. atitudine, comportare a adepților acestei doctrine. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIETÍSM n. (mai ales în Germania sec. XVII-XVIII) Curent în religia protestantă, care promova respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea și misticismul extrem. [Sil. pi-e-] /<fr. piétisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIETÍSM s.n. Doctrină ascetică protestantă, apărută în Germania în sec. XVII, care admitea că fiecare poate interpreta scriptura în felul lui. [Pron. pi-e-. / < fr. piétisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIETÍSM s. n. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea și misticismul. (< fr. piétisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pietísm s. n. (sil. pi-e-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink