PIETÍST, -Ă, pietiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pietismului. 2. Adj. Care aparține pietismului sau pietiștilor (1), privitor la pietism sau la pietiști. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIETÍST, -Ă adj. Referitor la pietism. // s.m. și f. Adept al pietismului. [< fr. piétiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIETÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pietismului. (< fr. piétiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pietíst s. m., adj. m. (sil. pi-e-), pl. pietíști; f. sg. pietístă, pl. pietíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIETÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de pietism; propriu pietismului. [Sil. pi-e-] /<fr. piétiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIETÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al pietismului. [Sil. pi-e-] /<fr. piétiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink