PIETRÁR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcții); cioplitor în piatră. ♦ (Înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruiește drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Pește răpitor cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietroșel sur. – Piatră + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIETRÁR1, pietrare, s. n. (Reg.) Soclu de piatră pe care este clădit cuptorul de pâine. – Din piatră + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PIETRÁR s. I. 1. (reg.) cioplitor. (~ la o carieră de marmură.) 2. pavagiu, pavator. (E ~ de profesie.) II. 1. (ORNIT.; Oenanthe oenanthe oenanthe) (rar) pietroșel-sur, (reg.) codalbiță, pietroaică-sură. 2. (IHT.; Aspro zingel) fusar mare, (reg.) fus, râp, sulă, pește-de-piatră, peștele-țiganului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIETRÁR s. v. pescar, pescărel, pescăruș, pietroșel, porcușor, prundăraș, sobar, zidar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pietrár s. m. (sil. -trar), pl. pietrári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIETRÁR1 ~i m. 1) Muncitor specializat în prelucrarea pietrei. 2) Muncitor specializat în lucrările de construcții din piatră; zidar. /piatră + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIETRÁR2 ~i m. Pește dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în apele adânci și cu fund pietros; pește-de-piatră. /piatră + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink