PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PILÁSTRU s.m. Stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) care servește ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. [Pl. -ștri. / < fr. pilastre, it. pilastro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr. pilastre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pilástru s. m., art. pilástrul; pl. piláștri, art. piláștrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PILÁSTRU ~ștri m. arhit. Element arhitectural în formă de stâlp paralelipipedic, prevăzut cu o bază și cu un capitel, care servește ca element decorativ sau de rezistență. /<fr. pilastre, it. pilastro
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink