PILDUITÓR, -OÁRE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [Pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PILDUITÓR adj. 1. v. ireproșabil. 2. v. convingător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pilduitór adj. m., pl. pilduitóri; f. sg. și pl. pilduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PILDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care poate servi drept pildă, drept model demn de urmat; exemplar. Muncă ~oare. 2) Care vorbește de la sine, constituind o dovadă; elocvent. [Sil. -du-i-] /a pildui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink