PINÁCLU s.n. Element de construcție, în formă de piramidă sau de clopotniță, situat în partea superioară a unui contrafort. [< fr. pinacle, cf. lat. pinna – crenel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PINÁCLU s. n. 1. partea cea mai înaltă a unui edificiu. 2. coronamentul unui contrafort. 3. element de construcție, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă. 4. formă înălțată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte. (< fr. pinacle, lat. pinnaculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pináclu (arhit.) s. n. (sil. -clu), art. pináclul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink