Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PINGELÍRE, pingeliri, s. f. Acțiunea de a pingeli și rezultatul ei. – V. pingeli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PINGELÍRE s. pingeluire, tălpuire, tălpuit. (~ pantofilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PINGELÍRE s. v. ademenire, amăgire, înșe-lare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, p*****t, trișare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pingelíre s. f., g.-d. art. pingelírii; pl. pingelíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PINGELÍ ~ésc tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PINGELÍ vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PINGELÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pingelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelésc, imperf. 3 sg. pingeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pingeleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink