PINGUÍN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de păsări palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca înotătoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul legănat, care trăiesc în grupuri în regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PINGUÍN s.m. Pasăre palmipedă din mările arctice, cu aripi scurte, cu pieptul alb și cu mersul legănat, care stă în poziție verticală. [Pron. -gu-in. / < fr. pingouin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PINGUÍN s. m. pasăre palmipedă din mările arctice, cu aripi scurte, cu pieptul alb și cu mersul legănat, în poziție verticală. (< fr. pingouin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pinguín s. m. (sil. -gu-in), pl. pinguíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PINGUÍN ~i m. Pasăre marină polară, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate în labe înotătoare, cu picioare scurte (având mersul în poziție verticală și legănat), cu penaj alb pe pântece și negru pe spate, care se hrănește cu pește. /<fr. pingouin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink