Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PÍPĂ, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă și scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea. 2. Piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri. 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÍPĂ s.f. 1. Conductă cu secțiunea de ieșire sau de intrare mai mare decât secțiunea curentă. ♦ Tub de porțelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereții unei clădiri. 2. Piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÍPĂ s. f. 1. conductă cu secțiunea de ieșire sau de intrare mai mare decât cea curentă. ◊ tub de porțelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereții unei clădiri. 2. piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PÍPĂ s. lulea, (reg.) pipoc, (Ban.) lulă, (Mold.) pâcă. (Trage (din ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÍPĂ s. v. balama, canea, cep, pinten, șarnieră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pípă (pípe), s. f. – Lulea. Mag., pol., ceh. pipa (Miklosich, Fremdw., 116; Cihac, II, 256; REW 6522a; Gáldi, Dict., 151). – Der. pipa, vb. (a fuma pipă); pipător, s. m. (Trans., fumător).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pípă s. f., g.-d. art. pípei; pl. pípe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PIPÁ ~éz intranz. A fuma din pipă. /Din pipă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÍPĂ ~e f. 1) Obiect folosit la fumat, având o parte îngroșată cu o cavitate înăuntru, în care se pune tutunul, și alta în formă de tub, prin care se trage fumul; lulea. 2) Piesă de porțelan folosită pentru protejarea conductelor electrice exterioare la intrarea lor în perete. /<ung. pipa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIPÁ vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pipá, pipéz, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pipá vb., ind. prez. 1 sg. pipéz, 3 sg. și pl. pipeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink