Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pipăi (verb tranzitiv) , pipăit (adjectiv)   
PIPĂÍT1 s. n. Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.). – V. pipăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – V. pipăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIPĂÍT n. 1) v. A PIPĂI. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /v. a pipăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIPĂÍT adj. v. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, sesizabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIPĂÍT s. 1. v. tact. 2. pipăială, pipăire, pipăitură. (~ul unui obiect.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pipăít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIPĂÍ, pípăi, vb. IV. Tranz. 1. A atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. ◊ Refl. Se pipăie pe frunte.Loc. adv. Pe pipăite = atingând, punând mâna (pe obiectul în cauză). ♦ A mângâia (o femeie) atingând (ușor și repetat) cu degetele sau cu palma. ♦ P. a**l. A atinge cu laba, cu botul, cu tentaculele etc. pentru a percepe ceva. 2. Spec. (Med.) A palpa. ♦ A lua pulsul. 3. A merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. ◊ Loc. adv. Pe pipăite = cu nesiguranță, pe dibuite, bâjbâind. ♦ Tranz. și intranz. A căuta ceva cu mâna pe nevăzute; a dibui, a bâjbâi. 4. Fig. A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel). – Din sl. pipati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PIPĂÍ pípăi tranz. 1) (persoane, obiecte) A atinge ușor cu degetele (pentru a se convinge că există). ◊ ~ pulsul a căuta pulsul (pentru a-l măsura). Pe pipăite a) bâjbâind (pentru a găsi obiectul căutat); b) fără siguranță; șovăitor. 2) (bolnavii sau anumite regiuni ale corpului lor) A apăsa ușor cu degetele (pentru a identifica afecțiunea); a palpa. 3) (drumul) A dibui cu piciorul, pășind cu nesiguranță. 4) fig. (gânduri, intenții, situații etc.) A supune unei examinări prealabile prudente; a tatona. /<sl. pipati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIPĂÍ vb. 1. v. palpa. 2. v. bâjbâi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIPĂÍ vb. v. atinge, tatona.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pipăí (pípăi, pipăít), vb.1. A atinge, a palpa. – 2. A dibui, a căuta pe dibuite. – 3. A tatona, a explora. – 4. A mîngîia o persoană. – 5. (Refl., înv.) A se atinge. – Var. (pers. I) pipăesc. Sl. pipati (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 256; Conev 94), cf. bg. pigam, sb. pipati. Uz general (ALR, I, 91). – Der. pipăială, s. f. (acțiunea de a pipăi; sondare, tatonare); pipăit, s. n. (pipăire); pipăitură, s. f. (acțiunea de a pipăi); pipăibil, adj. (palpabil), format după fr. palpable; achipui, vb. (Mold., a căuta pe dibuite).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pipăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. pípăi, 3 sg. și pl. pípăie, imperf. 3 sg. pipăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)