PIRÁT, pirați, s. m. Persoană care se îndeletnicește cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoț de mare, corsar. ♦ Persoană care comite infracțiunea de piraterie aeriană. ♦ Fig. Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf, tâlhărie etc. – Din fr. pirate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIRÁT s.m. Hoț, tâlhar care străbate mările pentru a jefui, a prăda. V. corsar. ♦ Navă pirată = Navă armată al cărei echipaj săvârșește acte de piraterie. ♦ Cel care săvârșește acte de piraterie. ♦ Cel care săvârșește acte de piraterie aeriană. ♦ (Fig.) Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf etc. [< fr. pirate, it., lat. pirata].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIRÁT I. s. m. cel care săvârșește acte de piraterie. II. adj. stație ~ = stație radiofonică clandestină; navă ~ = navă armată al cărei echipaj săvârșește acte de piraterie. (< fr. pirate, lat. pirata, gr. pirates)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PIRÁT s. corsar, (înv. și pop.) hoț de mare, tâlhar de mare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pirát s. m., pl. piráți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIRÁT ~ți m. Hoț de mare; corsar. ◊ ~ aerian a) persoană care comite un act de violență armată asupra echipajului unui avion, pentru a-i schimba cursul; b) aviator care atacă obiecte nemilitare. /<fr. pirate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink