PIRÉTRU s. m. (Bot.) 1. Vetricea (Chrysanthemum alpinum). 2. Pulbere insecticidă fină, obținută din florile uscate ale piretrului (1). – Din fr. pirèthre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIRÉTRU s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, al cărei capitul, uscat, produce o pudră insecticidă. [< fr. pirèthre, cf. gr. pyrethron < pyr – foc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIRÉTRU s. m. 1. planta erbacee din familia compozeelor, asemănătoare cu crizantema. 2. pulbere insecticidă fină, din florile uscate de piretru (1). (< fr. pyrèthre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PIRÉTRU s. v. vetricea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIRÉTRU s. v. granat, năprasnică, spilcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pirétru s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink