PIRIDÍNĂ, piridine, s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamemte, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIRIDÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă, fără culoare și cu miros neplăcut, care se găsește în uleiul de oase și în gudron. [< fr. pyridine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIRIDÍNĂ s. f. bază azotată, incoloră și cu miros caracteristic, din gudroanele de huilă, folosită la fa-bricarea unor medicamente, coloranți etc. (< fr. pyridine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
piridínă s. f., g.-d, art piridínei; pl. piridíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIRIDÍNĂ ~e f. Substanță organică lichidă, incoloră, cu miros specific, neplăcut, întrebuințată, mai ales, în industria farmaceutică și în cea a coloranților. /<fr. pyridine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink