PIROMANȚÍE s. f. Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, utilizată în Grecia antică. – Din fr. pyromancie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIROMANȚÍE s.f. Practică constând în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [Gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIROMANȚÍE s. f. divinație prin observarea aspectului focului sau al flăcărilor. (< fr. pyromancie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
piromanțíe s. f., art. piromanțía, g.-d. piromanțíi, art. piromanțíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink