PIROMÉTRU, pirometre, s. n. Instrument folosit (în metalurgie) pentru măsurarea temperaturilor înalte. – Din fr. pyromètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIROMÉTRU s.n. Instrument folosit în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor foarte înalte. [< fr. pyromètre, cf. gr. pyr – foc, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIROMÉTRU s. n. instrument în pirometrie. ♦ ~ ceramic = corp de formă piramidală din diferite amestecuri de materiale ceramice care se înmoaie la o anumită temperatură. (< fr. pyromètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pirométru s. n. (sil. -tru), art. pirométrul; pl. pirométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PIROMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea temperaturilor foarte înalte (folosit în metalurgie, energetică, chimie). /<fr. pyrometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIROMETRU CERÁMIC s. (FIZ.) con pirometric, con Seger.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink