PIROSTÍE s. f. v. pirostrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pirostíe (pirostíi), s. f. – 1. Trepied. – 2. Coroană care se așază pe tîmplele mirilor la cununia religioasă. – Var. pirostrie, pirosteie, pilostii. Mr. pirust(r)ie, megl. pirustiie. Ngr. πυρωστία (Tiktin), cf. bg. pirostija.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink