PIROTEÁLĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIROTEÁLĂ s. v. ațipire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PIROTEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PIROTI. 2) Stare a unei ființe care pirotește. /a piroti + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink