PIROTEHNÍE, (2) pirotehnii, s. f. 1. Tehnica fabricării și utilizării unor dispozitive, a unor materiale care servesc la aprinderea munițiilor, a armelor de foc, a unor substanțe explozibile, a artificiilor etc. 2. Fabrică de muniții. – Din fr. pyrotechnie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PIROTEHNÍE f. 1) Ramură a tehnicii care se ocupă cu fabricarea și utilizarea materialelor explozibile. 2) Tehnica producerii focului de artificii. [G.-D. pirotehniei] /<fr. pyrotechnie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIROTEHNÍE s.f. 1. Tehnica producerii și folosirii focului. 2. Tehnica fabricării materialelor explozibile și inflamabile. 3. Fabrică de muniții. [Gen. -iei. / < fr. pyrotechnie, cf. gr. pyr – foc, techne – artă, meșteșug].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PIROTEHNÍE s. f. 1. tehnică a fabricării și utilizării materialelor explozibile și inflamabile, a focului de artificii etc.; pirotehnică. 2. fabrică de muniții. (< fr. pyrotechnie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PIROTEHNÍE s. v. pirotehnică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pirotehníe (tehnică, fabrică) s. f., art. pirotehnía, g.-d. art. pirotehníei; (fabrici) pl. pirotehníi, art. pirotehníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink