PISÁR, pisari, s. m. Funcționar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. și care adesea avea și alte sarcini administrative. [Var.: pisér s. m.] – Din sl. pisarĩ, pol. pisarz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PISÁR s. v. diac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pisár (pisári), s. m. – Scriitor, copist. Sl. pisarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35), cf. sb., slov. pisar. Sec. XVII, înv. – Der. pisanie, s. f. (inscripție), din sl. pisanije; pisărie, s. f. (birou de acte).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pisár s. m., pl. pisári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PISÁR ~i m. înv. Slujbaș într-o cancelarie care avea în însărcinarea sa copierea și întocmirea actelor; copist; scrib. /<sl. pïsari, pol. pisarz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pisăr, pisări, s.m. (înv. și reg.) 1. logofăt, scriitor de cancelarie. 2. copist.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink