PISCÓI, piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în compoziția diferitelor instrumente muzicale ca: orga, cimpoiul etc. – Din pisc + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PISCÓI s. v. oboi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piscói, piscói, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
piscói (om scund) s. m., pl. piscói, art. piscóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PISCOÁIE s. (TEHN.) vrană, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink