Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PISCUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a piscui. – V. piscui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PISCUÍT s. v. piuire, piuit, piuitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piscuít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PISCUÍ, pers. 3 piscuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre păsări sau despre puii de pasăre) A ciripi, a piui. – Pisc1 + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PISCUÍ pers. 3 píscuie intranz. pop. (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice subțiri și prelungi; a piui. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PISCUÍ vb. v. piui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
piscuí, pers. 3 sg. piscuiéște, vb. IV (reg.) 1. (reg.; despre păsări sau despre puii lor) a ciripi, a piui. 2. (fig.; reg.; despre oameni) a vorbi cu voce subțire. 3. (reg.; despre broaște) a orăcăi. 4. (reg.) a cânta din fluier. 5. (reg.; refl.; despre mămăligă) a răsufla.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
piscuí vb., ind. prez. 3 sg. și pl. piscuiéște/píscuie, imperf. 3 sg. piscuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. piscuiáscă/píscuie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink