PISCULÉȚ, pisculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisc2; piscușor. – Pisc2 + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PISCULÉȚ s. (GEOGR.) piscușor, vârfuleț, vârfușor, (reg.) piscotei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pisculéț s. n., pl. pisculéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink