PISTÓRNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. (în forma pristolnic) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristólnic s. m.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PISTÓRNIC s. (BIS.) (rar) pecetar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pistórnic (pistórnice), s. n. – Sigiliu de lemn care se imprimă pe prescuri. – Var. pristornic, p(r)istolnic. Sl. pĕsta, probabil prin intermediul unei forme *pĕstovĭnikŭ „sigiliu” (Tiktin). Der. din sl. prĕstolĭnikŭ (cf. pristol), propusă de Candrea, pare mai puțin certă. Pristornic (var. pristenior), s. n., pe lîngă „sigiliu” mai denumește și planta (Abutilon Avicennae).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pistórnic (sigiliu) s. n., pl. pistórnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PISTÓRNIC ~ce n. Sigiliu de piatră sau de lemn, folosit la imprimarea pe prescuri a semnului crucii și a inițialelor rituale. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink