Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PISTRUIÁT, -Ă, pistruiați, -te, adj. 1. Cu pistrui (1) pe piele. 2. (Rar) Pestriț, împestrițat. [Pr.: -tru-iat] – V. pistruia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PISTRUIÁT adj. (rar) pistrui, (reg.) pistricos. (Om ~; obraz ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PISTRUIÁT adj. v. pestriț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PISTRUIÁ ~iéz tranz. A face să se pistruieze. /Din pistrui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PISTRUIÁ mă ~iéz intranz. A se acoperi cu pistrui (mai ales pe față). /Din pistrui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PISTRUIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PISTRUIA și A SE PISTRUIA. 2) Care are pistrui, mai ales pe față. /v. a (se) pistruia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pistruiá vb., ind. prez. 1 sg. pistruiéz, 3 sg. și pl. pistruiáză, 1 pl. pistruiém; conj. prez. 3 sg. și pl. pistruiéze; ger. pistruínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink