PÍSTRĂ, pistre, s. f. (Reg.) Pânză groasă cu dungi colorate, întrebuințată la confecționarea saltelelor. – Et. nec. Cf. sl. pistrŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pístră s. f., g.-d. art. pístrei; pl. pístre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÍSTRU, pistri, s. m. (Reg.) Berbec alb cu pete negre pe bot. – Slav (v. sl. pĩstrŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
pístru, pístră, adj. (reg.; despre oi) care are pete negre pe bot; pistrioi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pístru s. m. – Berbec alb cu pete negre pe cap. Sl. pistrŭ „pestriț”, cf. păstrăv, pestriț. – Der. pistrui (var. pestrui), s. m. (pată mică pe față); pistrui, adj. (pestriț, pătat); pistruiat, adj. (cu pistrui), cuvinte folosite în Munt. și Mold. (ALR, I, 26); pistră, s. f. (Mold., pînză groasă); pistrueț, adj. (pătat, cu pistrui); pistruială, s. f. (varietate); împistrui, vb. (a picta, a orna; a broda; a împodobi; a picta ouăle cu ceară și vopsele), probabil prin confuzia lui pistrui „pestriț” a sl. pistriti „a varia” cu sl. pristroiti „a împodobi”; împistritură, s. f. (pictură; podoabă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink